luni, 22 ianuarie 2018

Pântec de fecioară


Să-ți lași capul într-o doară,
Pe un umăr de fecioară...
Timpul să îți fie vis...
Ochiul zâmbetului trist.
Și în loc de sânge... lavă.
Și în loc de minte... pleavă.

- Să-ți lași umbră, ca pe-o cheie...
Pe o gingașă femeie...
Și în loc de zori... lumină.
Peste lumea asta plină.
Și în loc de vină...
- Zori!
Ca un cer între culori.

- Să-ți lași zborurile... toate!
Vise, viață... libertate,
Să trăiești de azi pe mâine,
Fără apă, fără pâine...
Fără orice așteptare,
Ca un vis... care și moare?

-Să-mi las capul drept
Să moară... pe un pântec
De fecioară
Visele cernute-in sită...
Pe o zisă de ursită!
Cât mai suntem doi ca unul...
Să fiu remanent ca fumul!

sâmbătă, 13 ianuarie 2018

O fi târziu?





Luna are umbră?
-N-are! ... s-a zdrobit,
De acest pământ,
Luna s-a rănit și moare...
Într-un soi de hohot blând.

Soarele e tot pe ceriu?
-S-a ascuns puțin... și zace!
Nu se vede, cred că moare...
Norii il ascund... și tace!

Mama Gaia mai trăiește?
-Cât să-și plângă fii vii!
Încă se împotrivește...
Cine știe ce va fi?

Sufletul îți mai trăiește?
-Ai regrete de om viu?
N-am murit, până acuma...
O fi oare... prea târziu?l

sâmbătă, 6 ianuarie 2018

Răbdare




Răbdare braţul de-ar avea...
Nu s-ar zori la spadă,
Iar ochii n-ar mai lăcrima,
De-a morţilor grămadă.

Când lăcomia roade inimi...
Şi naşte pofte hâde,
Încep războaie între fraţi
Şi nimeni nu-i aude

Răbdare ochiul de-ar avea
Să plângă suferinţa,
Nici pofte grele n-am purta
Şi-am şti ce e căinţa!

Nicio-incercare n-ar fi grea
Când ai îngăduinţă...
Răbdare omul de-ar avea
Şi-un strop de străduinţă!

miercuri, 3 ianuarie 2018

Ești ridicol de frumoasă



Ești ridicol de frumoasă...
Dacă-ți plac... cum îmi placi mie,
Ești o stea neînțeleasă,
Într-o lume dintr-o mie!

Ești prea mândră și frumoasă...
Din tot ce-mi lipsește mie,
Ești ridicol de frumoasă...
Ca un fir de viață vie!

Ești al naibii de frumoasă...
Ca o lună fermecată,
Ești ridicol de frumoasă,
Până... nu, mi te dai toată!

vineri, 22 decembrie 2017

Zei si cai




De trei cai și două sănii...
Curg toți fulgii în zadar
Scoate cerul mii de săbii...
Și tu înca n-ai habar!?

De la douămii-încoace...
Înainte de-nceput
Trec toți cei ce nu au pace...
Dar tu încă n-ai trecut!?!

De trei armăsari și-o noapte...
N-am cosit atâta iarbă
Nu tăcerea ne desparte...
-Tu ești: surda, moartă... oarbă!!!

De trei zile simt tot cerul...
Peste munții mei umbriți!
De trei călimări încoace...
Scriu doar zeii, nă...pârliți!

vineri, 8 decembrie 2017

-Și-am să-ți dau mâine pomană!
Sclav vândut, sclav nevăzut,
Pentru-armata... ce-mi e mamă!
Ce-a slujit...  când ne-ai vândut?

-Și-am să-mi amintesc de tine...
Ca de-un principe pierdut...
Ce-ai crezut... că pentru mine?
Ar fi semn de început?

Voi... cei pupători de moaște !
Credeți că sunteți loiali?
Între noi și-un fel de Paște...
Unor trădători de neam?

-Nu uitați că-n viața asta!
E ... un crez și un trecut...
-Mă mințiți... și credeți astăzi..
C-o să vă respect prea mult?

Mâine... am să-ți fac pomană!
Unui biet, vândut pierdut...
O rușine... ți-ar fi mamă!
-Un gând... ce nu l-ai avut!

vineri, 17 noiembrie 2017

În țara cailor

... poetului Traian Chiricuță

În raiul cailor e vreme bună, acum...
Sunt osteniți doar cei ce merg pe jos.
E rost de împăcare și de fân
Și stele colorate... ard frunos!

În raiul cailor, nu-s lupi flămânzi...
Și dacă-ar fi... se joacă între ei.
Acolo potcovarii sunt toți blânzi
Și hoții... se mănâncă între ei!

În paradisul cailor sunt legi!
E interzisă orice formă de căpăstru.
Acolo zburdă caii mei pribegi...
Sunt strâns legați de tot trecutul nostru!

În țara cailor... înaltul e senin.
Și plouă doar cu apa de izvor!
Acolo, primăverile când vin,
Se-așteaptă să mă nasc în locul lor!