Am nouă fire
împletite..
Din nouă lumi de
lună nouă,
O nouă zi îmi e
sortită,
Noua zorire-mi
spală rouă.
În cartea mea
scriu filă nouă,
Cu dimineţi în
ceaţă ascunse...
Şi-mi fac din drum
o punte... două,
Să trec nouă
zăpezi ne ninse.
Am nouă vieţi să
cânt iubirea,
Din toate cele
nouăj`nouă,
Să-ţi mângâi ţie
risipirea,
Un ceas sau două
sau tot nouă.
Când te-am văzut
întâia oară...
De nouă ori m-am
fâstâcit,
Şi-acum a nu ştiu
câta seară,
O nouă stea a
răsărit.
Dac-aş putea din
începuturi,
Mi-aş înnoi un
jurământ,
O nouă lume, dar
din fluturi,
Aş zămisli
pe-acest pământ.
Ne fie nouă sfânta
noapte,
O nouă clipa de
beţie...
Şi-n miezul nopţii pe la şapte,
Şi-n miezul nopţii pe la şapte,
Ne fie ora de
trezie.
Ne-ar fi păsat
vreodată nouă?
Că nouă-n şapte nu
mai intra?
Că doar o inimă
sau două...
Se completează...
sau din contră?
A noua luna mi se
naşte,
Nimic nu-i nou...
totul renaşte...
Deşi tot nou va fi
mereu.