sâmbătă, 30 martie 2013

Nou...





Am nouă fire împletite..
Din nouă lumi de lună nouă,
O nouă zi îmi e sortită,
Noua zorire-mi spală rouă.
În cartea mea scriu filă nouă,
Cu dimineţi în ceaţă ascunse...
Şi-mi fac din drum o punte... două,
Să trec nouă zăpezi ne ninse.
Am nouă vieţi să cânt iubirea,
Din toate cele nouăj`nouă,
Să-ţi mângâi ţie risipirea,
Un ceas sau două sau tot nouă.
Când te-am văzut întâia oară...
De nouă ori m-am fâstâcit,
Şi-acum a nu ştiu câta seară,
O nouă stea a răsărit.
Dac-aş putea din începuturi,
Mi-aş înnoi un jurământ,
O nouă lume, dar din fluturi,
Aş zămisli pe-acest pământ.
Ne fie nouă sfânta noapte,
O nouă clipa de beţie...
Şi-n miezul nopţii pe la şapte,
Ne fie ora de trezie.
Ne-ar fi păsat vreodată nouă?
Că nouă-n şapte nu mai intra?
Că doar o inimă sau două...
Se completează... sau din contră?
A noua luna mi se naşte,
Din nouă foi de curcubeu,
Nimic nu-i nou... totul renaşte...
Deşi tot nou va fi mereu.



miercuri, 27 martie 2013

Fluture de lampă,






 Ca un fluture de seară...
M-am născut şi eu din pupă,
Şi-am dansat întâia oară...
Cu o lună neîncepută.

Simt şi-acum în mine dansul,
Dar culorile au pierit.
Nu am lună, dar apusul...
E început de nesfârşit.

Aripile-mi pe la margini...
S-au pierdut pe cerul nopţii,
Şi grădinile-n paragini,
Stau vrăjite-n faţa morţii.

Mă gândesc să apară luna...
Să dansez în faţa ei,
Să-i seduc măcar cununa,
Sar din mine... sar scântei!

Vai ce strălucire-n formă...
Văd aici... mult mai aproape,
Şi căldura mă transformă...
Simt că-s cer plutind pe ape.

Mă reped să simt tot valul,
Mă rotesc să simt lumina,
Sunt un zeu, deţin controlul,
Eu sunt fapta, eu sunt vina!

Mă izbesc cu pieptu-n faţă,
Nu simt nicio remuşcare,
Simt ca-n zborul meu e viaţă,
Vreau o nouă întrupare!



M-am temut de-o moarte crudă...
Când nu cunoşteam lumina,
Purtam verde de omidă...
... dacă mor... îmi e totuna!



sâmbătă, 23 martie 2013

Mi-a fost dor









Mi-a fost dor de vocea ta...
Caldă care-mi spunea despre viaţă,
Povestea cum se nasc visele,
Ştia sa numere stelele fără sa le numere,
Ţinea minte toate lucrurile bune dintre noi...
Şi tu ai trimis un înger să-mi vorbească,
Acesta a trimis o mierlă.
Într-o dimineaţă ea mi-a vorbit cu vocea ta.
Au şi ele înaripatele legea lor cu ierarhii cu tot.
Înainte să-mi spună că începe să-mi fugă copilăria din ochi,
A oftat.
Am discutat aşa despre lumea mea,
Apoi despre lume în general şi...
Când să ne spunem păsurile.. nu m-a mai ascultat.
Avea şi alte “programări”...
Ştiu ca te-ai urcat la cer sa devii,
Una cu întregul... să fi parte din tot.
Dacă aş fi vrut un înger cu jumătate de normă,
Aş fi venit la Tine Cel care m-ai făcut...
Aşa ...ca tot omul,
Şi aş fi cerut ceva doar pentru mine, dar eu...
N-am vrut decât să-mi fie dor de vocea Ta.



vineri, 22 martie 2013

Sufletul în carte



Mi-am pus sufletu`-ntre file...
Şi ţi-am zis frumoasă doamnă,
Răsfoieşte-l între zile,
Eu mă scutur ca o toamnă...
N-am purtat pe chip vreo mască...
Şi nici meşă în gândire,
Dar în mine vai se cască...
Munţi întorşi... şi simt pieire.
Eu te rog serveşte-mi trupul,
Când plâng ploile-n stamine...
Moale sunt ca aşternutul,
Seci zăpezile străine.
De-ai să ştii să vezi în mine...
Am să ştiu să fiu păcat,
Verdele-i uscat... ştii bine,
C-am venit să fiu plecat.
Ard şi stelele albastre...
După ce au fost frumoase,
Eu îţi las aceasta zestre,
Fără vis a gol... miroase!
N-am lăsat vreun zbor să cadă,
Şi-am gustat atât nectar...
Tu închide-mă într-o ladă,
Dar citeşte-mă... măcar!

miercuri, 20 martie 2013

Poema treizeş`trei,






Dacă-am s-adorm între două Boeme,
Te rog recită-mi doar prostii,
Invocă-mi spiritele care-au scris poeme...
Şi cântă-mi veselă doar triste poezii.

Din mâna mea ce va uita să scrie,
Adună doar cuvintele cu tâlc,
Şi dă-mi să beau frumoasă poezie,
De-am să-nchid ochii sau de-mi vine să mă culc.

Nu vreau să curgă lacrimi pe cuvinte,
Ele se împletesc la infinit!
Şi nu uita! Te rog să iei aminte...
Dă-mi două palme doar să văd dacă-am murit!



marți, 19 martie 2013

Să mă votaţi!






Să mă votaţi... iubiţi români!
Să rad gunoiul ce vă otrăveşte...
Să v-amintiţi, voi... oameni buni,
Că ce-i trădat de astăzi putrezeşte!

Să mă votaţi... iubiţi români!
Ca fii noştrii să răsară mâine...
Frumoşi, deştepţi... ca neamul cel străbun,
Să nu ne vândă nouă cei străini o pâine!

Să mă votaţi... iubiţi români!
Să ne`îngrijim de-ai noştrii suferinzi,
Să nu mai sufere ai noştrii dragi bătrâni,
În lumi trăite în oglinzi.

Să mă votaţi... iubiţi români!
Fie-ne glia că o mamă iubitoare...
Să nu mai vină-aceşti străini păgâni,
În ţara asta care-i roditoare.

Să mă votaţi... iubiţi români!
Să dăm pedepse celor care ne omoară,
Şi vin aici... şi ni se cred stăpâni,
Să-i facem să dispară... şi să-i doară!

Să mă votaţi... iubiţi români!
Să-avem iar demnitate şi dreptate,
Ca zorii să ne fie buni...
Aici!... nu în exil şi în străinătate!

Să mă votaţi... iubiţi români!
Să ştie-o lume-ntreagă cine suntem...
Noi NU trăim de veacuri în minciuni...
Aşa cum zic rătăcitori... în vreun blasfem!

Să mă votaţi... iubiţi români!
De n-am să vreau să candidez vreodată...
Prefer să cred în voi... şi nu în bani,
Voi înţelepţi ai mei... nu pierdeţi niciodată!

sâmbătă, 9 martie 2013

Bună dimineaţa!





Bună dimineaţa zic!
Vecinului de la patru...
Şi vecinei de la colţ,
 Care apare ca o umbră de zâmbet,
Atunci când ochii mei vor să spună:
 Bună dimineaţa...   Strig!
Din privire... şi din mine!
Oamenii sunt îndeletniciţi cu viaţa.
Se tem de ochii reci...
De farsele zilei..
De imnul care sună aşa:

Azi e cod portocaliu...
Că-i mai cald decât în voi...
V-aţi trezit din fals rachiu...
Sunteţi vii?
Eu ce să ştiu?
Că zâmbesc cerând cartela...
Ochilor din geam întors...
Ei zâmbesc întâi cu faţa,
Mai apoi cu zâmbet stors,
Cum să-mpart ceva din mine?
Când în voi, e îndurare...
Vreau să fiu  în gând rubine...
Să fiu vis de întrupare!
Fă-ţi din zâmbet...
Drum deschis!
Într-o ziuă... oarecare,
Dacă tu eşti... compromis,
... eu sunt tu,
Tu eşti mirare...
Îţi adormi orice cuvânt,
Când în suflet ai vreo teamă...
Cine eşti de fapt... pământ?
Ai în tine întrupare?
Ai vreo urmă de morminte?
De cuvinte strămoşeşti?
Ai în tine vreo-ntrebare?
... care-ţi spune cine eşti?


Nu-mi răspunde...
Doar zâmbeşte, dacă poţi...
Dacă trăieşti,
Animalul... nu-i în tine...
Când gândeşti,  că eşti ce eşti.
Ochii-nchide-i şi zâmbeşte,
Înlăuntrul tău de poţi...
Viaţa-i dulce şi frumoasă...
Ca un tot... ce suntem toţi!
Când îţi râde dimineaţa...
Cum nu-ţi faci din zâmbet viaţă?
Am să ştiu cum eşti...
Doar mâine, într-o bună... dimineaţă!

sâmbătă, 2 martie 2013

Cuvântul primăverii,



Păsări albe ca lumina,
Zbor deasupra vremii noastre,
Se adună să-nfiripe zări albastre,

Cântă-n linişte pădurea,
Dor de primăvară dulce,
Plânge ostenită-o cioară, iarna ce se duce.

Din covorul vechi de frunze,
Aplecaţi în rugăciune,
Ghioceii au albit, de atâta-nţelepciune.

Trei furnici, se-adună-n grabă,
Pentru o consfătuire
Şi... apoi pornesc tăcute, către altă cucerire.

Doar copacii, fac în taină,
Semn de muguri şi mlădiţe,
C-a zburat din ceruri frigul şi au crengile amorţite.

Nu spun galben, că-i lumină...
Nu zic roşu că-i iubire,
Spun doar verde şi simt teama, văd iubire şi trăire.

M-a oprit din drum stejarul,
Care străluceşte sigur,
El a mai trăit iubirea, a iubit si el desigur.


L-am lăsat îmbrăţişat,
Începuse să dea muguri,
Cerul parcă s-a schimbat şi s-a răsturnat pe ruguri.


A-nceput să cânte vântul,
Să se scuture pământul,
Îmi urmez în taina gândul... şi în suflet am cuvântul.