Eu
cu ale mele gânduri,
Stau
închis sub a mea frunte,
Întrebându-mă
pe mine:
Cum
se naşte întrebarea?
Care-ar
vrea să mă frământe?
În
lumina matinală
Aşternându-se-n tăcere,
Îndoiala
ca o boală,
Face
pact cu mine însumi,
Să
stau jos... să nu pot cere.
Mă
întreb dacă-i vreun drum...
Doar
înconjurat de vise,
Neînţelese
până acum,
Nici
de minţile deschise,
Care-au
fost cumva ucise.
Cu
o minimă morală...
Că
gândirea ideală...
Nu
există... şi de-aceea...
Tot
în vise-mi găsesc cheia!