În tine

- Ai măsurat vreodată îndrăzneala mea
... sau ai crezut că eu nu pot să zâmbesc?
- Mmm!
- Ai văzut vreodată dorinţele mele
... sau ai crezut că eu nu pot să le trăiesc?
-Mnu!
- Ai văzut vreodată zâmbetul meu?

Dacă nu poţi să-mi răspunzi...
Spune-mi măcar ce ai văzut la mine!

... Să-mi zici  ce crezi că simt,
Atunci când vezi în mine un tine!
- Să-mi vorbeşti despre visele mele,
Văzute de tine... prin mine...
Să taci cuvintele pe care vrei să le uiţi...
- Să rosteşti tăcerile care au legătură cu noi...
Şi să spui doar ce te doare, fără să îmi spui că eu.
Îţi provoc uitarea dureri care mă macină!

- Dacă eu aş spune despre tine ceva... aş spune: albastru!
Însă eu tac despre numele meu
Aşa cum tu taci despre tine
Uneori.

- Şi-mi spui că am lipsurile pe care le ai!
Fără să le am, fără să le vezi!
În tine!

O toamnă

O toamnă e gata de noapte...
Şi cerul mai trist e în noi
Simt teama puţin mai aproape
Din gânduri, din doruri şi ploi.

Ghirlande de ceaţă bat drumul
Şi liniştea-i caldă în noi
Ploi grive ne cântă destinul
Din ceruri, din nori din nevoi.

O toamnă e gata să-nceapă
Şi tulbura cerul din noi
Ne-ntoarcem spre lumea de apă
Când toamna plus noi fac tot doi.

Vând...

Vând damigene, vând rachiu,
De suflete pierdute,
Ţi-e dulce clipa, focul viu
Prefăte-n zbor şi du-te!

Vând damigene, vând rachiu
... şi suflete vândute,
Doar pentru tine stau căci ştiu
Ai lacrimi multe... multe.

Vând damigene, vând rachiu,
Le vând pe multe sute,
La tine-n suflet e pustiu
La mine-s vise frânte.

Vând damigene, vând rachiu...
Şi-aş bea şi eu pe rupte,
Dar nu-mi permit că e târziu
... şi toate sunt vândute.

Nopţi cu vise vii

Câte gânduri ai ucis,
Când le-ai spus şi nu le-ai scris?
Câte rânduri albe mute,
Stau s-aştepte... stau s-asculte?

Nopţile cu vise vii,
Oare nu au vrut să ştii?
Cum să-ţi faci povestea vie,
Rost să-ţi fie... drum să-ţi fie?

Ca un ucigaş de rând
Ţi-ai ucis visul în gând
Şi în loc de primăvară
Ţi-ai lăsat mersul pe-afară!

Ce aştepţi... să te aştepte?

Râncezească... gura lumii!
Iliescu-ncinge hunii
Doar minerii... pun de-o floare...
Lumea strigă, tace... moare!

„Poarta... şi fanarioţii”...
Strâmbă minţile... cu hoţii!
Cine simte că e drept...
Pune mâinile pe piept!

Ori se duce-n bejenie...
Ori nu ştie... că ce ştie,
E-ngropat de partidişti
Ocrotiţi de securişti.

Schimbă-ţi inima de poţi...
Să rămâie la nepoţi!
Ţara asta, cum a fost...
Când nu zici... eşti luat de prost!

Râncezească... gura lumii!
Când din bale, cum spun, unii...
Vrei să simţi cuvinte drepte,
Tu, te-aştepţi... să te aştepte?

Ce e val... ca barca trece!
Cătălin Codru


Du-te mă în "gupta" mă-tii!
Azi şi mâine... şi oricând,
C-ai făcut prea multă umbră
Pe-acest plai... pe-acest pământ.

N-ai nimic de dat: „din tine”...
Da-ţi-ar fundul de pământ!
Nici să copiezi... vezi bine,
Nu-i uşor, pentr-un bolând.

Circu-i mare... scena mică...
Şi la bis ajung doar zeii
Tu te faci că apa-i mică
Valuri sunt, dar le fac boii!




 Dacă vi se pare...
 Că e asemănare...
 E un pamflet! Gradina-i mare!

Ca o corabie ne eşuată încă
Mi-am vândut ancora şi pânzele!

Ca o casă blestemată
Mi-am vândut ferestrele şi uşile!

Ca o scară spre niciunde
Mi-am vândut balustrada şi treptele!

Acum vin în faţa voastră şi spun:
Votaţi-mă!
Mai am de vândut
Suflete
Mame şi fii!

Cătălin Codru