duminică, 28 decembrie 2014

Cel mai tare doare...



Cel mai tare doare,
Cerul fără soare!
Dorul de cei dragi...
Doare când te tragi.
- Din fără de-veste
Când n-ai vreo poveste
Când îi crezi pierduţi
 Pe cei nevăzuţi
Când tu, le-ai greşit
Simţi c-ai putrezit
Zicând vorbe rele
Care n-au să spele
Ce, au murdărit
Ochi... ce n-au greşit
Inimi  neîntinate
Vise... ne visate
Tinereţi pierdute...
Lacrimi ne durute!
Oameni care ştiu
Ce e focul viu
Oameni drepţi şi buni
Oamenii... minuni!

Cel mai tare doare
Scrisul din scrisoare
Tremurul din voce...
Când uimirea trece
Nodul prins în gât
Frica de urât...
De singurătate
De uitări... de toate...

Doare ca o piatră!
Ruptă dintr-o dată,
Piatră nestemată...
Şi ne aruncată
Za ne sfărâmată!


Cel mai tare doare...
Marea fără zare,
Cerul fără mal
Mâna pe pumnal
Inima-n căuş
Gura cu-n căluş!


Cel mai tare doare...
Fruntea la picioare!

duminică, 21 decembrie 2014

Mi-e dor



Mi-e dor de ochii... care-mi spun!
Că, ce mi-e drept... nu, îmi e bun,
De cei ce spun că suntem hoţi...
Şi pupă poala altor porţi.

Mi-e dor să ştiu cum a-inceput
Năvala primului sărut...
De Iude care ne tot mint...
Cu ochii-n lacrimi de absint.

Mi-e dor de cei cu suflet bun,
Care se-nchină la ce spun.
Mi-e dor să-i ştiu şi să-i revăd...
Când strigă orbului: Irod!

Mi-e dor de omul bun şi drept!
Cu sânge viu şi cord în piept.
Mi-e dor de tine... om simţit...
Să-mi spui ce viaţă n-ai trăit!

luni, 15 decembrie 2014

Ce ar fi?




Cum ar fi să vorbesc eu despre
Naşterea Maicii Domnului?

... sau despre moartea căprioarei.
Eu, care văd căprioare doar la zoo?

Cum ar fi să spun eu cât doare
Pierderea pământului
În pieptul unui ţăran?

... chiar dacă şi eu fac parte din pământ
Aşa cum şi el face parte din mine.

Ce ar fi, dacă aş vorbii despre fluturi?
Abia acum mă ajunge pe mine curajul,
Pentru că am văzut de multe ori
Cum fluturi mâna, atunci când plec.

Aş putea vorbii despre ibovnice...
Pe care chiar dacă nu le-am avut
Am ştiut că ele sunt acolo
... aşa, precum îngerii!

Ce-ar fi dacă îngerii ar sta
În preajma Maicii Domnului la naşterea Ei?

Ce, ar mai fi...?

marți, 9 decembrie 2014

Sigur




Sigur, va bate vânt... şi tot mai multă ploaie
Ne vom trezi din ce în ce mai greu
Nici nu vom şti cum intra noaptea în odaie
Şi amintirile cum fug la Dumnezeu.

Sigur, vom înţelege tot mai bine viaţa,
Deşi o vom simţi din ce în ce mai rar
A îngheţat în gânduri dimineaţa
Ca un refren cu zâmbet dulce-amar.

Sigur, vom fi din ce în ce mai drepţi,
Şi-om plânge tot mai multă ceară
De-acum e timp de nins... la ce te-aştepţi?
Vom sparge gheaţa... pân` la primăvară.

Sigur, din iarna asta... care vine
Vom fi mai buni cei care vom scăpa
Ne-aşteaptă primăveri, dar mai puţine...
Sigur va fi şi-o nunta undeva!