Atât despre cai

Sunt un cal făr` de căpăstru!
Care aleargă fericirea.
Eu un cal, dar calul vostru?

Face trap cu nemurirea!

Atât!

Semnez astăzi

Subsemnatul Dumnezeu
Vă aduc la cunoştinţă
Că în tot regatul meu
Şerpii n-au nicio dorinţă.

S-au dat Evelor pe mere
S-au căit aproape toţi...
Şi se roagă în tăcere
Să scăpăm iar de chiloţi

Astfel după cum urmează:
Nici păcatul stramoşesc
N-ar mai fi... "Prâslea" pledează,
Un păcat aşa trupesc.

Aşadar, Adam proscrisul
Trebuie repus în drepturi
Să se mute în pradisul
Fără sfade, fără certuri.

Omenirea reîntoarsă
Să nu uite ce-a păţit
S-o despăgubească şerpii
Pentru tot ce-a pătimit.

Cheltuieli de judecată
Să plătească cel zis Iuda
Petru, s-audă cocoşii
Să nu se joace de-a surda.

Îngerii să taie merii,
Sfinţii să planteze peri
Să nu aibe slujitorii
Ispitiri de şerpi cu meri.

Dacă uită iar sărmanii
Care-i fructul interzis,
Să rămână-n veci strădanii
Să nu-mi spună că n-am zis!

Onorată adunare,
Vă declar tot ce ştiu eu
Şi susţin în continuare
Semnez astăzi... Dumnezeu!

Lecuit

Fă-mi un ceai de iarbă rea!
Uită omul, cântă somnul
Să mă tulbur când l-oi bea
Eu de el şi el de ea.

De-un blestem de viaţă nouă,
Cântă omul, uita somnul
Iarba înecată-n rouă
Să-mi împartă noaptea-n două.

Cântă-mi un deochi răstit!
Cântă somnul, uita omul,
Să nu simt că am murit
Descântat şi lecuit.