Ca o sete încet ne stingem...
Într-un han fără de nume
Vinovaţi întâi ne-atingem
De păcatele din lume.
Nu ştim cum va fi
pribeagul...
Însetat, ce-şi soarbe cupa,
Dar în noi... e bun şiragul
Faptelor, ce-şi plâng
risipa.
Şi încet în noi ne stingem
După ultimul pocal
Viaţa ca pe-un ideal.
