Zei si cai

De trei cai și două sănii...
Curg toți fulgii în zadar
Scoate cerul mii de săbii...
Și tu înca n-ai habar!?

De la douămii-încoace...
Înainte de-nceput
Trec toți cei ce nu au pace...
Dar tu încă n-ai trecut!?!

De trei armăsari și-o noapte...
N-am cosit atâta iarbă
Nu tăcerea ne desparte...
-Tu ești: surda, moartă... oarbă!!!

De trei zile simt tot cerul...
Peste munții mei umbriți!
De trei călimări încoace...
Scriu doar zeii, nă...pârliți!

-Și-am să-ți dau mâine pomană!
Sclav vândut, sclav nevăzut,
Pentru-armata... ce-mi e mamă!
Ce-a slujit...  când ne-ai vândut?

-Și-am să-mi amintesc de tine...
Ca de-un principe pierdut...
Ce-ai crezut... că pentru mine?
Ar fi semn de început?

Voi... cei pupători de moaște !
Credeți că sunteți loiali?
Între noi și-un fel de Paște...
Unor trădători de neam?

-Nu uitați că-n viața asta!
E ... un crez și un trecut...
-Mă mințiți... și credeți astăzi..
C-o să vă respect prea mult?

Mâine... am să-ți fac pomană!
Unui biet, vândut pierdut...
O rușine... ți-ar fi mamă!
-Un gând... ce nu l-ai avut!

În țara cailor

... poetului Traian Chiricuță

În raiul cailor e vreme bună, acum...
Sunt osteniți doar cei ce merg pe jos.
E rost de împăcare și de fân
Și stele colorate... ard frunos!

În raiul cailor, nu-s lupi flămânzi...
Și dacă-ar fi... se joacă între ei.
Acolo potcovarii sunt toți blânzi
Și hoții... se mănâncă între ei!

În paradisul cailor sunt legi!
E interzisă orice formă de căpăstru.
Acolo zburdă caii mei pribegi...
Sunt strâns legați de tot trecutul nostru!

În țara cailor... înaltul e senin.
Și plouă doar cu apa de izvor!
Acolo, primăverile când vin,
Se-așteaptă să mă nasc în locul lor!

Noi

Noi, n-am voit să fim votați...
În lupta-sfântă... pe ogoare!
Nici n-am cerut îngenuncheați...
Să pomeniți de neamuri trădătoare.

Noi n-am crezut că veți ajunge...
Să vindeți țarina cea sfântă!
Trădând cuvântul dintr-un sânge,
Cu vocea... cea mai furibundă!

Nici n-am dorit plecând la luptă...
Să crească fii strâmbi, ca voi!
-Ne-am ostenit să vă fim încă...
Aceiași, fii prinși de nevoi.

Ne-am duce, dacă ni s-ar cere...
Să fim iar lovituri de tun!
Și rod s-ar naște în tăcere...
Pentru un trai, mai nou, mai bun!

Viață de un minut

Am plecat iubito unde nu e moarte
Unde sacagii scriu...  și poezii
Sunt într-o pipetă ca luna lui Marte.
Aici nu sunt vise sau alte prostii.

S-au lungit pereții... s-a mutat fereastra,
Vânturile toate cred, c-am ațipit,
Sub perdeaua lumii , plânge  clipa asta,
Eu îi mint iubito... că sunt viu,  subit.

Orologiul minții uită să mai bată
Sufletul e cartea cerului durut
Să nuntim iubito viața incă-odată
Trăind viața toată în doar într-un minut.

Eclipsis

Un orb a privit soarele eclipsei ... și a  ...  mișcat!
Un prost a privit... soarele... și a oftat!
Un copil... s-a gândit la soare... și a înghițit în sec.
Așa cum fac frunzele în vreme de furtună.
-Copilul, visa... sân!
-Orbul, lumină.
-Frunzele, soare...
-Și dracu' știe... ce gândea prostul!

Spune-mi hoțule... ceva!

A venit un hoț în noapte,
Fur... -De-acela neîmlânzit!
Și mi-a spus că fără moarte ,
Am uitat tot ce-am trăit!

Când a vrut să-mi i-a cămara...
M-a bufnit un soi de râs!
-Cum să țin, vreun post în lume,
Când mănânc tot ce-i permis?

Când a vrut să-mi ușureze...
Punga...  de vreun gologan,
-I-am spus: Du-te, bă !
În lume, nimic n-am... nici bani, nu am!

S-a- trezit bătrânul hoț...
C-a venit să stăm de vorbă.
-Eu l-am întrebat cinstit..
Nu vrei tu, un blid de ciorbă?

-El... m-a refuzat cumplit !
Răspunzând că niciodată...
N-a mai fost așa "gonit "!
Dintr-o viață... " ne furată"!

-S-a pierdut în lume tata

-Tata... s-a pierdut în lume!
Lumea-îmi pare că l-a luat...
A lăsat câteva urme,
Peste ceața-n care-a stat.

Am crezut că are treburi...
Ca tot omul gospodar.
Însă și-a vândut mormântul...
Și cuvântul... pe-un hotar!

Ieri.. și-a otrăvit fântâna!
-Ei... și dacă?-am cugetat?
A făcut ce e mai bine...
Pentru noi și pentru sat!

-Astăzi și-a pierdut cuvântul!
Cum fac tații, uneori...
Dar mi-a lăcrimat pământul.
-Eu cu el... de-atâtea ori.

Cu "arginții" de pe-o vale...
-Îți vinzi carnea de pe trup,
Dar cu sufletul, "matale "...
Nu vinzi blana rea din lup!

Eu sigur

Versuri, furate dintr-un  suflet
pereche!


Eu  sigur am să-ajung în rai!
Căci iadul îl trăiesc aici cu tine,
Nimic nu vrei să-mi dai, din tot ce ai,
Nimic din ce cred eu că se cuvine.

Eu sigur am să-ajung să te cunosc!
Sunt prea muncit în viața asta, ostășească,
Am să te fur.... ș-apoi să am vreun rost,
În lumea mea pierdută... ne lumească.

Eu sigur, am să-ajung să mă cunosc!
Nu e nimic întâmplător pe lumea asta...
Am să sfârșesc... ori bine, ori prea prost,
Dar e un soi de joacă vie, moartea asta!

Eu sigur n-am să-ajung în rai!
De n-am să te-înțeleg ... în astă viață .
Am să-mi doresc să cred, că ai să-mi dai...
O viză, pentru altă dimineață!

De bun rămas

Mi-am pus perna în valiză...
Și mi-am luat spre stele viză!
În batistă mi-am pus sare...
Să am liber la visare.

-Nu mă asculți când îți tot spun,
Că am gând de rămas bun!
Că în loc de praf de stele
Caut semn de dans de iele.

Pentru nopțile de vară
Mi-am pus flori în călimară.
Și nu vreau să fac lumină,
Cum fac fluturii-n grădină.

Mi-am pus gând de bun rămas...
Să închid  timpul în ceas!
Și-am plecat a doua oară
Să mă-ncurc cu-o primăvară!

De-ar fi!

De-am să te mai văd vreodată...
Cu surâsul tău zeiesc,
Am să strig spre lumea toată:
-Că eu încă te iubesc!

Dacă teii- învinși de floare...
Plâng să-ți strige numele,
Am să fiu o întrebare...
-Care-strigă, dar de ce?

De-am să fiu o lume mare...
Fără să mă-întreb ... de ce?
Am să fiu un strop de sare...
Între... două, cântece !

Haine de mătase

Tu ai haine de mătase...
Strai curat de lună plină,
Sâni cu linii alb-lăptoase
Coapse vii râvnind lumină.

Lunecă-ți cămașa-n poale
Cu privirea în podea
Dă-mi sărutul vieții tale
Și nopți să nu le pot da!

Cu privirea-ţi rostogol...
Fă-mi lumina indecentă!
Sumecă-ți pe sânul gol
O nuntire aparentă!

Aveai haine de mătase...
Suflet blând de catifea
M-ai făcut să-mi fierb în oase
Umbre dulci din poala ta!

Dragă inimă

Dragă inimă răspunde-mi!
Cărui timp îi aparțin?
Cerului prădat de îngeri...
Sau pământului puțin?

În ce limbă împărătească
Să mă încumet să-ți vorbesc
Fără să mă cert cu lumea
Să-ți  spun tot... până -amețesc.

Eu împart cuvinte vremii
Să mă asculte cât o vrea
Dragă inimă răspunde-mi...
Dă-mi un semn din viața ta!

Se cuvine și se dăruiește prietenului meu Adrian Moldovan!

https://www.youtube.com/watch?v=Y3FWfFlq9Xk

https://www.youtube.com/watch?v=4QZq4nLAKAg

https://www.youtube.com/watch?v=7htAU9o8MSc

Fericirea este o spirală

Gândurile se întâmplă în jurul nostru.
Ca un unic univers
Joaca asta uneori se termină stupid,
Pentru că nu ne știm starea,
Dar visele ne dau semne...
Să ne vedem plutirea.
Și începem să ne învârtim
În jurul nostru ca un derviș...
Fericirea este o spirală!
Pe care o lăsăm să zboare
Noi fericiți suntem...
Miezul!
Pe care îl căutăm de fiecare dată
Fericirea este spirala mea,
Acum!

În crâng

Săruta-ți-aș sfânt nebun!
Rozul sfârcului tău cârn,
Ispitirea coapselor...
Și mama sinapselor!

Împlini-ți-aș o dorință!
Dintr-un vis de stăruință,
Cu-împlinirea zorilor...
În deriva norilor!

Săruta-ți-aș sânul stâng!
Blând, sălbatic și nătâng .
Cu-împlinirea zorilor...
Mult deasupra norilor.

În taina-așteptărilor...
Peste lumea lumilor,
Eu aș ști să știu cum sunt!
Prea pierdut... La sânu-ți stâng!

Casa mea

FSN... ciumă râioasă...
Ieși din casa mea frumoasă!
-I-ați proștii... și slugile!
Schismele și rugile!

Cată-ți drum de pribegie!
Cât nu-mi ești ... ce-ți sunt eu ție...
Cerul... și pădurile ,
Cerurile... apele!

Fugi că-mi vine dor de sânge!
Cât să nu te pot ajunge.
Și-mi simt dorul de cuvânt,
Când vreau drept în loc de strâmb!

Fugi oriunde te-ar primii!
Morții morți sau morții vii,
Dar în casa mea frumoasă...
-Nu te vreau! Nu ești acasă!

Eu să te ascult

Te rog să lași  lumina-încet ,
Să facem chef cu vinuri tulburi
Ne fie dragostea profet
Eu să tac mult, tu să te bucuri!

Te rog ascunde-te de mine
În cămăruța noastră mică
Să-mi tulburi visele senine
De mine să nu-mi fie frică.

Te rog tu iartă-mi stângăcia
Când torn în cupe vinuri tulburi
Trăi-vom singuri veșnicia
Eu să te ascult... tu să te bucuri!