Zei si cai

De trei cai și două sănii...
Curg toți fulgii în zadar
Scoate cerul mii de săbii...
Și tu înca n-ai habar!?

De la douămii-încoace...
Înainte de-nceput
Trec toți cei ce nu au pace...
Dar tu încă n-ai trecut!?!

De trei armăsari și-o noapte...
N-am cosit atâta iarbă
Nu tăcerea ne desparte...
-Tu ești: surda, moartă... oarbă!!!

De trei zile simt tot cerul...
Peste munții mei umbriți!
De trei călimări încoace...
Scriu doar zeii, nă...pârliți!