vineri, 7 decembrie 2018
Sfinxule
Sfinxule bătut de ploi...
Hai să plângem amândoi!
Să privim din ceruri țara
Să ne legănăm ca marea!
Să-mi spui câți bărbați de soi...
Și-au dat viața pentru noi!
Cât senin și cât amar...
Ne-au unit într-un hotar!
Sfinxule Măria ta...
Dă-mi din neclintirea ta!
Jurământ ți-oi da și eu...
Un gând sfânt ca visul meu!
Sfinxule bătut de ploi...
De zăpezi cu gust de soi!
Dă-mi ce nu îmi poți lua...
Din înțelepciunea ta!
Codalbul
-Laur... trebuie să le spui și lor!
Cu urmele zării în gheare...
Codalb-ul își scutură ciocul.
Se-ascunde cu totul în soare...
Și-și poartă spre ape norocul.
Cu zboru-i plutind a săgeată...
Își domină cerul de mâine,
În ochi îi străfulgeră-odată.
Un stol de bucată de pâine!
E liniște-n cerul de sus!
Zvâcnirea în sânge-i palpită.
Un gând încolțește-n adins...
Și fapta... de arme-i e pită!
Codalbul își scutură pleoapa...
Își poartă senin nenorocul,
Se-ascute și-n zbor frânge zarea...
Și moare în vis... căci vrea totul!
joi, 8 noiembrie 2018
În parcul cu o mie de stele
În parcul cu o-mie de stele,
Mai bate un vânt din trecut
Din toate trăirile mele...
Pe tine te simt cel mai mult!
În pieptul cu o-mie de glasuri
Cânt vise și zboruri și-acum,
Tot timpul ne trece prin ceasuri...
Și ora mi-e gata de drum.
În trupul cu o-mie de aripi
Bat inimi tăcute, dar bat...
Tu fără să știi... te descoperi
Eu fără să știu mă dezbrac.
În parcul cu o-mie de vise
Mă plimb și acum cu plăcere...
Lăsăm câte-o urmă-n culise...
Și mergem spre stele-n tăcere!
vineri, 2 noiembrie 2018
Vânt de frunze
Ciori gălăgioase întărâtă vântul...
Cerul gri și moale-mi pare c-a cedat
Se topește cerul s-a topit pământul
Azi e începutul unui ger ciudat.
Toți copacii lumii ne împart tăcere
Bat mătănii stropii rătăciți legal.
A rămas pădurea fără mângâiere
Așteptarea iernii e un semn banal.
Eu cer îndurare eroinei toamnă...
Nu știu cât vânt galben "s-a turnat" în frunze,
Au plecat cocorii... norii stau s-adoarmă,
Spune-mi o poveste cu trăiri confuze.
Într-un dans sălbatec... sufletu-mi se zbate...
Doamne câtă moarte Ai lipit de fluturi!
Ai rărit lumina... ceasu-mi se abate.
Și din cerul toamnei... vânt de frunze-mi scuturi.
miercuri, 31 octombrie 2018
Despre început
M-am sfiit să-ți mângâi părul!
Mă făceam că fug din mine,
Eu cu dorul... tu cu dorul...
Întind mâna... și-mi e bine!
Tu ți-ai face în privire...
Umbră... sau păcat... sau vină!
Eu dorindu-te pe tine...
Mă simt parte din lumină.
M-am sfiit, să-ți mângâi mâna!
Când din ochii tăi fierbinți...
Se-ntregea tot universul...
Am ajuns să-mi ies din minți!
Ți-ai făcut din mine-o joacă!
Sau vreun soi de trebuință,
Eu am mai murit o dată...
Tu ești pură... ești dorință!
M-am sfiit să-ți mângâi sânul!
Și-mi doream... orice... oricum!
Străluceai ca o icoană...
Eu sunt viu, dar mort acum!
Tu... m-ai zămislit, cumva...
Faci din mine... tot ce-ai vrut!
Eu iubindu-te pe tine...
Sunt inert... ca la-nceput!
vineri, 26 octombrie 2018
Mă acuzi
De când mi-ai furat mirarea
Se frământă-n mine marea
Ochii-mi rătăcesc flămânzi
După ce-ți văd sânii uzi.
Valuri rătăcite-n ciuturi,
Fac din vise zboruri tulburi,
Tu și sânii tăi zăluzi...
Îmi cânți muzică de surzi.
Noaptea-mi tulbură visarea
Stele cad și-mi fierbe marea
Nici nu vrei să mă auzi,
Dar cu sânii mă acuzi!
luni, 22 octombrie 2018
Înstrăinat
M-am îngemănat cu toamna...
Și-am zis ploaie... și-am zis vânt!
Nu am ani să-mi țină soarta,
Dar am aur în cuvânt!
M-am înstrăinat de lume
Și-am zis, verde de lemn viu!
De trăirile nebune...
Atât viu cât vreau să fiu!
M-am înstrăinat de tine...
Și-am să mor, pentru un an
Toamna asta mie-mi ține
Cât o frunză de castan.
M-am înstrăinat de soare...
Și-am zis, vis de viscol sfânt!
Nu se naște... ce nu moare...
Cât sunt geruri pe pământ!
duminică, 14 octombrie 2018
Despre iertare
Tu iartă-mi visele... sau gândul...
Răsar prea des în răsărit!
Nici întrebarea... nici cuvântul...
Nu sunt sfârșit... sau început!
Să-mi ierți privirea vinovată...
Eu știu visa... cum știu doar zeii!
Și-n lumea asta minunată,
Mă-nchin pe-ascuns... cum fac ateii!
Tu iartă-mi buzele rebele...
Te-oi căuta oricum, oriunde!
Și te-aș găsi în toate cele,
Dar iartă-mi buzele flămânde!
Pinguini cu batistuțe
Pinguini-s agitați
Cei grăsuni și cei înalți
Mulți din ei sunt crăcănați
Amărâți și cocoșați.
O maimuță șifonată
Se răstește brusc la gloată:
-Toată lumea-i supărată!
-Ne-ați votat piatră cu piatră!
Bănuiți de fraudă
Fluieră a pagubă
Cineva îi laudă
Ei se tot aplaudă!
Necăjit de-atâtea fițe
Pinguin la trei maimuțe
Strigă-n piețe... pe străduțe
Hai să ne spălăm pe puțe...
Să dăm "clanță" la maimuțe!
vineri, 12 octombrie 2018
Doar caii
Ce cai aleargă peste vremuri?
Ce cai aleargă din trecut?
De ce de cai... din vremuri tulburi?
Nu-și face nimeni început?
Câți cai orbecăie-n adâncuri?
Câți cai pier mântuiți pe ruguri?
Câți cai ajung învigători?
Câți cai mor pentru lupta lor?
Doar caii sunt nepieritori...
Jertfesc potcoave care dor,
Iar cei ce nu sunt senatori...
Îngenunchează... si-apoi mor!
Cu piatra în mână
Suntem toți făcuți din aceași humă!
Trăim așa cum ne-am născut...
Și murim puțin mai apoi!
Unii goi de conținut...
Restul cu hainele nepurtate.
Ne dorim poate...
Aceleași păcate,
Dar le trăim diferit!
Dacă am să ajung cu spatele la zid...
Știu că prima piatră,
V-"a fi"
aruncată,
De un surd!
Ori poate de un prost...
Ori poate de o mulțime
Care se teme...
Să nu rămână cu piatra în mână!
Însă viața asta...
Nu poate fi trăită cu frică!
... Și desigur... nu cu piatra
În mână!
luni, 1 octombrie 2018
Puterea minții
Voi cei cu puterea minții...
-Nu lăsați cerul să cadă!
Și cu semnul neputinței
Să vă temeți de vreo sfadă.
Spuneți clar, dacă vreodată,
Vi se cere socoteală!
Sau vreo vorbă nefirească.
Și tăcerea-i... tot o boală!
Pielea se îngălbenește ...
Oasele sunt moi ca guma Zâmbetul se ofilește.
Când în suflet porți minciuna.
Și-apoi în culoarea cerii...
Viața pare-o glumă proastă.
Astea-s semnele "tăcerii",
Dar, știți bine... dumneavoastră!
duminică, 30 septembrie 2018
Ușile zeilor
Toate ușile au un interior...
Și desigur, un exterior.
Dacă ar fi să le întrebi , de suflet...
Și-ar face cruce! Și te-ar considera
Nebun!
Cine se uită în urmă?
Cine se gândește la durerea din balamale?
Troznesc în șoaptă să nu le auzim noi oamenii!
Să nu le provocăm să spună:
-Acești zei... au exterior...
și cu siguranță au și un interior!
Suferă... și întotdeauna,
Au nevoie de uși să își mestece singuri suferințele.
marți, 25 septembrie 2018
Eu știu?
Bade Ioane...
Iartă-mi vina, că ți-am întinat slănina!
Am votat să-ți fie azi...
Bine... între fagi și brazi!
N-am știut că proștii ăștia...
Îți vor lua din tindă obștea...
Bade... nu mă-afurisii!
Tu ești tatăl meu, să știi!
Viața ta prin veac trăită...
Mi-a fost semn... mi-a fost ursită!
N-am știut că starea lor...
E un fel de "simt că mor"!
-Dacă vor să-ți fure porcii...
Dă-i în gâtul mă-sii, morții!
-Că nu-i vreme de-ndurat...
Mama lor de proști, din sat!
-N-am știut că imbecilii...
Premiază necreștinii!
Cei ce se-mpuiază-n sat...
Ne vor scoate la mezat.
Iartă-mi, necredința... vina...
-Știu, că ți-au furat găina!
Ăștia... n-au ce căta-n sat...
Ăștia-s cei ce te-au furat!
marți, 24 iulie 2018
Descântec
Îmi e noapte de voi...
Și-am să știu să visez!
Îmi e dor de unul din noi.
Am să cred în minuni...
Am să cred până mor,
Și-am să mor liniștit
Într-un crez!
Am să trec nevăzut...
Eu am liniști firești!
Fi-voi cântec de vise durut!
Ochii inimii mint,
Despre noi un trecut,
Te doresc, te iubesc,
Mă iubești!
Peste sufletul meu...
Poți cu tancul să treci!
Peste noi nu vei trece nicicum!
Eu aici, liniștit...
Cu o mie de veci...
Tu cu mii de șenile ,
Poftind...
Sunt ca noaptea ce stă...
Peste noi un infern!
Vă propun pentru un sfârșit ireal...
-I-ați prezentul din noi!
Recompensa ... și taci!
Noi suntem un zid,
Liber și tern!
N-am murit până ieri...
-Nu-o vom face nicicând!
Suntem mulți... și tu știi ce știu eu!
Ți-ai dorit să ne-înfrunți...
Ne-am născut să fim munți,
Într-un suflet din Dumnezeu!
Și-am să știu să visez!
Îmi e dor de unul din noi.
Am să cred în minuni...
Am să cred până mor,
Și-am să mor liniștit
Într-un crez!
Am să trec nevăzut...
Eu am liniști firești!
Fi-voi cântec de vise durut!
Ochii inimii mint,
Despre noi un trecut,
Te doresc, te iubesc,
Mă iubești!
Peste sufletul meu...
Poți cu tancul să treci!
Peste noi nu vei trece nicicum!
Eu aici, liniștit...
Cu o mie de veci...
Tu cu mii de șenile ,
Poftind...
Sunt ca noaptea ce stă...
Peste noi un infern!
Vă propun pentru un sfârșit ireal...
-I-ați prezentul din noi!
Recompensa ... și taci!
Noi suntem un zid,
Liber și tern!
N-am murit până ieri...
-Nu-o vom face nicicând!
Suntem mulți... și tu știi ce știu eu!
Ți-ai dorit să ne-înfrunți...
Ne-am născut să fim munți,
Într-un suflet din Dumnezeu!
Cântec pentru îngeri
Presar pe trupul tău atingeri
Mireasă cu miros de lut
Veni-vor cete-ntregi de îngeri
Să-ți dreagă sufletul durut.
Să ningă-n jurul tău cu stele !
Cu întrebări de timp pierdut
Mireasă-n cântecele mele ...
Ești far de țărm de timp urât.
Veni-va vremea să fim îngeri!
Să ne iubim ca la-nceput
Din nesfârșitele atingeri...
Tot n-aș voi să fim mai mult!
duminică, 15 iulie 2018
Spune-mi nu!
M-am amorezat de tine !
De parfumul tău nocturn.
Nu știu rău să-mi facă bine,
Dar de tine-mi place mult!
Am ajuns... să-ți simt căldura!
În tot viscolul de-afară,
Îți simt sufletul și gura...
Care... clar mă înconjoară!
Simt toți fluturii din tine!
Mor visând cu ochi deschiși,
Umbre, penetrând uimirea
Ochilor de umblet duși!
Am ajuns să cred în tine!
Să simt tot ce simți și tu...
M-am îndrăgostit, știi bine!
Dar mai bine... -Spune-mi nu!
marți, 10 iulie 2018
Toamna lui cuptor
Cerului de vară...
Norii au să-i piară!
Din prea multă sfadă
Norii stau să cadă!
Soarele și vântul...
Și-au tocmit pământul ,
Cearta n-o să piară...
Că-i de-o primăvară!
S-a împărțit cuvântul
Cerul și pământul
Florile de tei...
Dau în zbor scântei
Fără-această ploaie...
Verdele se-ndoaie-n
Toamna lui cuptor...
Plânsul zorilor.
marți, 26 iunie 2018
Un steag e o patrie
Un steag nu trebuie împărțit !
Un steag trebuie înțeles!
Un steag trebuie înălțat cu mândrie!
Un steag trebuie să fie al unor suflete mari!
Un steag e o patrie!
Un steag este o parte din noi!
Un steag poate fi luat doar de la adversar!
Un steag e o poartă către mâine!
miercuri, 23 mai 2018
Salcâmul
-Am tăiat salcâmul!
L-am tăiat, măi tată!
Nu rodea păgânul...
Cred eu... niciodată!
I-am tăiat doar trunchiul!
... Lângă rădăcină,
A căzut nătângul...
În altă grădină!
Îl credeam puternic,
Dar n-a rezistat
Cu ascuțișul lamei
Iute l-am culcat !
Sunt puternic tată!
Nu știu cum să-ți spun...
Aș putea răpune
Chiar și-un pom bătrân!
... Necăjit bătrânul
Își păstra salcâmul...
Pregătindu-și somnul
Să-i îmbrace drumul!
vineri, 11 mai 2018
Frumoasă fată
Mai știi ce gust avea mirarea?
Când te-ntrebai "cum ar fi oare"...
Să-mi treacă repede vacanța
Să-ajung să fiu și eu om mare?
Când la furat de mere verzi...
Stăteam pitiți intreaga seară
Eu știu că nici acum .. nu crezi
Nu mă credeai nici prima oară!
Din vara ploilor furate...
Mă tulbura clar întrebarea
Chiar toate visele-s curate?
Sau verde-i între noi mirarea?
Pun gaj această nostalgie...
Și-o las la fel ca-întâia dată
Mai știi ce gust avea mirarea?
Ce gust aveai... frumoasă fată?
vineri, 23 februarie 2018
Iertând
Să-mi fie iertată purtarea...
De laș înrobit care tace!
Nici moartea și nici îndurarea
Nu-mi spală onoarea stângace!
De laș înrobit care tace!
Nici moartea și nici îndurarea
Nu-mi spală onoarea stângace!
Să-mi fie iertată tăcerea...
Că nu iau ne bunul de moț!
În suflet se naște trădarea...
Încep să mă simt și eu hoț.
Că nu iau ne bunul de moț!
În suflet se naște trădarea...
Încep să mă simt și eu hoț.
Să-mi fie iertată căința!
De laș care trage să moară
În mine-i prea slabă dorința...
Și tac poate ultima oară!
De laș care trage să moară
În mine-i prea slabă dorința...
Și tac poate ultima oară!
Iertată să-mi fie purtarea...
Dar cine să-mi ierte prostia?
Că tac și mi-e caldă trădarea,
Iertând mi-am pierdut omenia!
Dar cine să-mi ierte prostia?
Că tac și mi-e caldă trădarea,
Iertând mi-am pierdut omenia!
marți, 13 februarie 2018
Te privesc mirat
Ochiul cerului clipește...
Când mai tare, când mai mult
Glasul vântului doinește
Geruri sumbre pe pământ.
Nori se-așează peste ceață...
Lăsând drumurile-n stare...
Să se piardă de lumină
Într-o lume mică... mare.
S-a albit cenușa-n sobă ...
Gustul focului e nins
Noaptea se întinde sobră
Cred c-o face înadins!
Ochiul cerului clipește...
Ziua-mi pare c-a cedat
Tu dormi greu, dormi îngerește...
-Iar eu te privesc mirat!
Dans de lumânare
Toată viața am dansat cu o lumânare!
La botez dansau nașii!
La cununie dansam și eu...
La final... doar flacara dansa...
Ce dans de lumânare!
Și acum dansez cu lumina!
Cu pretext de lumânare...
sâmbătă, 3 februarie 2018
Vă rog
- Vă rog să-mi dați certificat!
Eu nu mă adaptez în societate...
N-am fost... și nu voi merge la furat!
Am clar... un fel de dizabilitate!
- Visez, mă bucur... de frumos!
Mă-ntreb cinstit... ce-i ce mă guvernează...
Mă văd chiar ca pe-un individ tâmpit?
Căci dacă da... tot lupii stau de pază!
Trăiesc, atât cât as mai vrea...
Parcă tot prostul... este undeva...
Și râde când de mine... când de tine!
- Vă rog să să-mi dați certificat!
"De prost"... de popă sau de "jmecher"...
Că nu știu să fi fost așa "handicapat"...
De când nu joc, dar sunt pierdut la poker!
luni, 22 ianuarie 2018
Pântec de fecioară
Să-ți lași capul într-o doară,
Pe un umăr de fecioară...
Timpul să îți fie vis...
Ochiul zâmbetului trist.
Și în loc de sânge... lavă.
Și în loc de minte... pleavă.
- Să-ți lași umbră, ca pe-o cheie...
Pe o gingașă femeie...
Și în loc de zori... lumină.
Peste lumea asta plină.
Și în loc de vină...
- Zori!
Ca un cer între culori.
- Să-ți lași zborurile... toate!
Vise, viață... libertate,
Să trăiești de azi pe mâine,
Fără apă, fără pâine...
Fără orice așteptare,
Ca un vis... care și moare?
-Să-mi las capul drept
Să moară... pe un pântec
De fecioară
Visele cernute-in sită...
Pe o zisă de ursită!
Cât mai suntem doi ca unul...
Să fiu remanent ca fumul!
sâmbătă, 13 ianuarie 2018
O fi târziu?
Luna are umbră?
-N-are! ... s-a zdrobit,
De acest pământ,
Luna s-a rănit și moare...
Într-un soi de hohot blând.
Soarele e tot pe ceriu?
-S-a ascuns puțin... și zace!
Nu se vede, cred că moare...
Norii il ascund... și tace!
Mama Gaia mai trăiește?
-Cât să-și plângă fii vii!
Încă se împotrivește...
Cine știe ce va fi?
Sufletul îți mai trăiește?
-Ai regrete de om viu?
N-am murit, până acuma...
O fi oare... prea târziu?l
sâmbătă, 6 ianuarie 2018
Răbdare
Răbdare braţul de-ar avea...
Nu s-ar zori la spadă,
Iar ochii n-ar mai lăcrima,
De-a morţilor grămadă.
Când lăcomia roade inimi...
Şi naşte pofte hâde,
Încep războaie între fraţi
Şi nimeni nu-i aude
Răbdare ochiul de-ar avea
Să plângă suferinţa,
Nici pofte grele n-am purta
Şi-am şti ce e căinţa!
Nicio-incercare n-ar fi grea
Când ai îngăduinţă...
Răbdare omul de-ar avea
Şi-un strop de străduinţă!
miercuri, 3 ianuarie 2018
Ești ridicol de frumoasă
Ești ridicol de frumoasă...
Dacă-ți plac... cum îmi placi mie,
Ești o stea neînțeleasă,
Într-o lume dintr-o mie!
Ești prea mândră și frumoasă...
Din tot ce-mi lipsește mie,
Ești ridicol de frumoasă...
Ca un fir de viață vie!
Ești al naibii de frumoasă...
Ca o lună fermecată,
Ești ridicol de frumoasă,
Până... nu, mi te dai toată!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)